Trăim timpuri ciudate. Cu manageri ce îşi petrec mai bine de trei sferturi din viaţă la birou şi în trafic. Viaţa de după business se reduce la televizor, somn şi mall. Timpul liber devine timp mort. Trăim timpuri ciudate. Cu hoteluri abia terminate, la mare ori pe Valea Prahovei, pline doar în week-end şi pustii în timpul săptămânii. Trăim timpuri ciudate. Cu sate în care creşte vertiginos numărul de case, dar scade numărul de locuitori. Ţăranii neaoşi plecaţi în Spania îşi lasă casele goale, în vreme ce orăşenii îşi construiesc case de vacanţă în satele pustiite de migraţie. Case de vacanţă în care nu petrec niciodată mai mult de 15 zile pe an. Un bun prieten îmi spunea, de curând, cu un zâmbet trist: „Construim şi nu apucăm să ne bucurăm de ceea ce am construit.“ Aceeaşi ilogică succesiune o regăsim în detaliile vieţii cotidiene. În biblioteca mea, pe vremuri super-ordonată, descopăr cum volumul lui Giorgio Vasari şi-a luat locul la grămadă, între „Bucureştii în imagini“ şi cartea despre Sergiu Celibidache. Toate pe raftul plin de Noica, Ţuţea, Cioran ori Eliade, aranjat meticulos de mine acum opt ani! Realizez că femeia de curăţenie pune cărţile la loc după mărime, culori sau goluri existente pe raft. Oricum, în ultimii ani ea atinge mai des decât mine biblioteca! Am visat o Românie cu o pătură de mijloc stabilă şi activă. Un motor economic. Azi, pătura de mijloc se naşte din oameni supăraţi pe viaţă, pe lipsa de timp pentru sine. Paradoxal, fiecare manager îşi planifică riguros viaţa de business şi lasă la voia întâmplării puţinele ore de după birou. După Marea Revoluţie din Octombrie, ruşii refugiaţi la Paris au lăsat în urma lor o vorbă: „bîstro“ (repede), transformată apoi în celebrele „bistrouri“. Mereu grăbiţi, deşi nu mai aveau nimic de pierdut, ruşii cereau o băutură tare, spre a o da peste cap, precum vodca, şi plecau mai departe.* Managerii români trăiesc într-o fugă perpetuă, sub tirania propriului timp. Fără întrebări elementare: „Pentru ce trăim? Şi pentru cine?“. Pentru contul bancar, ipotecă ori terenul de la Breaza? Ori pentru şueta de cafenea, în care le spunem prietenilor ce bunuri am mai acumulat? Oare când am mai căutat o stradă liniştită pentru o plimbare pe jos prin oraş? Când am mai privit, curioşi, clădirile, dincolo de nivelul străzii? Ori ne-a surprins strigătul unui pescăruş rătăcit prin Capitală? Cumva, acest timp mort, al rătăcirii şi visării, nu-şi mai găseşte locul în agendă, printre şedinţe, deplasări, e-mailuri, malluri şi televizor.

Mihai Ghyka este director general, InBev România * Cuvântul „bistro“ a fost prima oară atestat în franceză în 1884 (varianta „bistrot“ în 1892). (n.red.)

1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange. Barbatul descopera pestera.
2. In pestera e frig. Femeia plange. Barbatul descopera focul.
3. Copii tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera toporul, arcul si bata si pleaca la vanatoare.
4. De la atata carne, Copilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri. Femeia plange. Barbatul descopera agricultura.
5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, Barbatul lipseste prea mult de acasa. Femeia plange. Barbatul incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina, etc.
6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de boabe verzi fierte mancata de pe o frunza. Si plange. Barbatul descopera olaritul.
7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copii racesc, fac pneumonie si mor. Femeia plange. Barbatul construieste mai intai un bordei apoi o casa din lemn si piatra.
8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul descopera ca pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza haine.
9. Hainele din piele precum si alea din blana put. Femeia plange. Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care sunt aspre si zgarie – Femeia plange), hainele din in (care tot aspre sunt – Femeia suspina) si intr-un final hainele de matase (care par a fi multumitoare – Femeia zambeste). Mai tarziu, Barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus.
10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor de animale si starpirea potentialilor pradatori tin Barbatul departe de casa. Femeia plange. Barbatul domesticeste cainele si pisica.
11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si incepe sa planga. Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.
12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si largeasca orizontul. Normal.incepe sa planga. Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e fragila si
oboseste repede. In plus de asta nimeni n-ar vrea sa o auda iar plangand… peste ani…
n. Femeia simte nevoia de a “evada” din cotidian. Nu are timp, bani sau dispozitia pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata. Capac peste toate, ca de obicei, Barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar intelege mare lucru. Femeia ar avea asaaaaa . un fel de chef de a scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul si absolut totul trebuie sa fie sub control si… Pentru a nu
stiu cata oara in istorie, Femeia incepe sa planga. Barbatul inventeaza blogg-ul.
 
*Morala: Cand femeile plang, umanitatea evolueaza.

**Alta morala: Fara femei am fi trait si acum in copac.